insecticide bio in gradina

Preluare

Am avut un pic de ragaz si am mai bananait pe bloguri de gradinarit si ce gasesc pe unul din blogurile mele de capatai in gradinarealaHobbygradina
o nebunie de retete,,licori,farmece,o adevarata vrajitorie in arta combaterii raufacatorilor din gradina,insecte ori ciuperci.
Asa ca Svetlana,alias Phlox ne da de lucru ,sa studiem,sa notam,sa bagam la cap,sa adunam cele trebuincioase pentru licori si sa ne apucam de facut vrajitoriile prin gradina,livada,eventual pe la vecini.
Eu postez prima parte ,restul il luati de pe Hobbygradina
Doctorul de pomi: retete [1/3]
Era o vreme, la începuturi de grădinărit, când pomii şi arbuştii mei, e drept, puţini la număr, aveau mare nevoie de un doctor. Unii mă sfătuiau să dau cu nuş’ce otravă, alţii cu verde-de-paris!. Este clar, mi-am spus, oamenii aceştia sunt defecţi.
Nu sunt un priceput in ale pomiculturii. Aş zice că, dimpotrivă.
Sunt un grădinar de ocazie, fără pretenţii de omniscient, dar, căruia îi place mult să afle lucruri folositoare, nedăunătoare ambientului. Nu puteam lăsa bunătate de făuritori de fructe să moară năpădiţi de insecte păgubitoare. Aşa că, am căutat în negura aducerilor aminte, în reviste vetuste, dar cu multe lucruri ce trezesc interes, am întrebat şi găsit sfaturi şi răspunsuri la oameni pricepuţi şi înţelepţi. Şi, ca să nu mi se şteargă din memorie, le-am însemnat în catastiful meu de lucruri bune de reţinut. Nu mi-a fost de ajuns. Am ţinut morţiş să văd cum şi dacă funcţionează aceste poveţe.
Drept este că nu sunt putini cei care cred ca am devenit un fel de Don Qijote de Brebu, in fuste.
Sau, cu alte cuvinte, că lupta mea cu păgubnicii grădinii mele, cică ar fi dusa in van. Nimic mai neadevărat.
De acea vin eu, cu oareşce semeţie, definită de sentimentul de mulțumire cauzat de reușita mea să dau peste nas scepticilor cu rezultatele reţetelor învăţate.
Este drept, că sunt doar câteva din multitudinea de remedii la îndemâna partizanilor luptei drepte şi adversari ai armelor chimice.
Fluieraş de soc – mult zice cu foc! parcă aşa-i zice cântecelu’. E foarte aproape de adevăr.

Socul

Nimic mai minunat decât un soc pe lângă casa omului.
Rupeţi câteva crengi şi puneţi-le in recipiente cu apă, printre arbuştii fructiferi. Gângăniilor n-o să le placă deloc.
Vă necăjesc ţânţarii, moliile, tupeiştii de gândaci şi şoarecii ireverenţioşi, plimbându-se ca Vodă prin lobodă în casele si căminele voastre? Apelăm la aceleaşi crengi şi frunziş de soc. Crengile în cauză le pitim pe la colţuri de odăi şi dedesubturi de dulapuri şi cufere. Ce mai surpriză vor avea urâciunile, când vor da cu nasul de aşa mătrăgună.
Sau, poate aveţi musafiri nepoftiţi în persoana Domnului Cârtiţă. Nu vă impacientaţi. Socul e colea si, ramurile sale, din nou, ne sunt la îndemână să-l punem la respect pe săpătorul de serviciu. Înfigem, în locurile pe care obişnuieşte să le străbată, crengi de soc, decojite în prealabil, ca să nu ne trezim cu ditamai plantaţia de soc în bătătură. Restul vine de la sine. Mirosul înţepător, amintind de duşmanul său natural, pisica, îl va face să renunţe, în scurt timp, să „excaveze” prin ograda noastră. La mine a funcţionat cu succes această metodă simplă şi utilă.
Apoi, mai sunt florile, dar şi fructele, din care se poate plămădi o infuzie numai bună de pus pe goană insectele iubitoare de frunze şi seva lor.
Trecem la următorii oportunişti: viermele sfredelitor, viespea neagra a coacăzului şi agrişului, duşmani lacomi şi stricători de rod şi tufişuri dragi. E, în acest caz este vorba de un pic mai mult. Mai înainte de toate trebuie să mânuim o agrotehnică de calitate. Să avem grijă ca umiditatea s-o cumpănim, lumina, ce intră la lăstari, să fie şi ea drămuită cu rezon. Hrana, să fie de calitate, din verdeţuri culese de prin toate ungherele ogrăzii, numai bune de infuzat şi împestriţat laolaltă cu alte bunătăţi. Din aşa minune de tratarisire, arbuştii sunt viguroşi şi mult mai rezistenţi la atacurile perfide ale dăunătorilor şi beteşugurilor de tot felul. Din nefericire, se mai întâmplă ca aceste goange nimicitoare să jinduiască la lăstari şi frunze fragede. În acest caz, le pregătim un tain pe măsura lăcomiei lor.
Infuzie din ace de conifere (1/2 kg la 10 l apă, ţinute cam o săptămână, cu varianta 2 kg de ace opărite cu 8 l apă fiartă, ţinute vreme de 5-7 zile la întuneric, dar, diluată apoi, adică 1 l de substanţă în 10 litri de apă de ploaie sau izvor) şi stropim când doar începe a lega rodul, şi este cat o gămălie de ac, imediat după ce a desflorit.

Usturoiul

Apoi, mai este Usturoiul de care ne folosim pentru a alunga nu numai duhurile rele sau, poate chiar vampirii, ci şi cleştarul coacăzului, păduchii verzi şi galbeni ai agrişului, şi ei un fel de vampirişti de plante, si încă mulţi alţi dăunători zburători, târâtori sau săltăreţi.
Mixtura se prepara din 50 gr. de usturoi pisat, infuzat în 5 l de apă, vreo 24 de ore, pe care, diluată, sau nu, o aplicăm prin stropire nu numai la coacăz şi agriş, ci şi la pomii fructiferi sau la culturile de legume.
Extractul de usturoi se prepara astfel: 100 gr. usturoi pisat se amesteca cu 1 litru de apa. Lăsăm cam 1 ora. Strecuram, stoarcem bine pulpa, după care o amestecăm, din nou, cu o cantitate mica de apa (300 ml.). Repetăm operaţia, apoi, cele două lichide obţinute le amestecăm şi adăugam apă până la 2 l. Pentru stropiri se folosesc 250-300 ml din acest extract la 10 l de apă(o găleată). Fireşte, nu strică să adăugăm săpun de casă, ras – 40 gr, sau lichid – 2 linguri. Acest extract ne ajută împotriva acarienilor, afidelor, si a unui spectru larg de insecte sugătoare si defoliatoare. Se stropeşte seara, sau pe timp noros, la interval de 3-5 zile. Acţiunea acestui extract este valabilă atâta timp cât nu plouă, altminteri va trebui să repetăm operaţia imediat după ploaie.
Suspensie apoasa de usturoi: 100 gr. usturoi pisat+10 l apă. Se amesteca bine, preţ de 10 minute. Suspensia se utilizează proaspăt preparată împotriva cleştarului coacăzului. 10 l de suspensie este suficientă pentru o suprafaţă de 100-150 mp. Repetam stropirea după 5-6 zile. Concentrat de usturoi: 250 gr usturoi pisat+250 apă călâie se toarnă într-un recipient de culoare închisă (sticlă, borcan), se astupă şi se lasă 1-1,2 săptămâni la întuneric şi cald (cămară, dulap de bucătărie). Acest concentrat se poate păstra timp îndelungat la întuneric şi temperatură constantă. Pentru stropiri, la 10 l de apă se iau între 20 şi 70 ml, în funcţie de intensitatea atacului. Pentru o aderare mai sigură se adaugă, după cum deja ştiţi, săpun de casă (40 gr.) sau lichid (2 linguri). Eu mai pun şi un căuş de cenuşă. Nu strică, dimpotrivă. Cu această minune luptăm şi împotriva putregaiului cenuşiu, pătării frunzelor, rapănului, ruginii, phytophtorei (mană) dar şi a fluturelui verzei, urechelniţei, afidelor şi puricilor, ţânţarilor, musculiţei albe, ploşniţelor, omizilor. Să nu uităm că usturoiul este un antibiotic, antifungic şi antiseptic desăvârşit, dăruit de Natura însăşi. Şi nu am terminat lunga listă de reţete din această minune. Cu altă ocazie. Cu certitudine.

Citricele

Vă plac citricele? Grozave şi pe deasupra şi foarte sănătoase. Ştiaţi că zeama de portocală topeşte grăsimile? Divaghez, ştiu. Altă dată o să povestesc despre acest aspect. Acum o să destăinui câteva reţete ce vor ajuta în lupta cu dăunătorii din livezi şi grădini. Reţeta are ca principal ingredient coaja de la citrice, că-s portocale, lămâi, grapefruit sau mandarine, nu contează. Oricine din neamul citricelor este bine venit, chiar si toate laolaltă. Le uscăm şi le păstram în pungi din hârtie sau cutii din carton. In momentul în care ne trebuie în harţa cu bâzdâganiile răutăcioase le luam şi facem licori veninoase pentru ’mnealor.
Reţeta 1 – Avem nevoie de 1 kg de coji date prin maşina de tocat (mixer), le punem într-un borcan sau bidon de 3-5 l, şi, pe care le acoperim cu 3 l de apă. Astupăm recipientul şi-l punem la întuneric, unde-l ţinem vreo 5 zile. Lichidul adăstat îl strecurăm, resturile se vor stoarce bine, printr-un tifon, sau orice ţesătură mai răruţă. Licoarea obţinută o păstrăm în sticle, dacă se poate, închise la culoare, bine astupate. În ajunul încăierării luăm o găleată de 10 l cu apă în care adăugăm 100 ml din lichidul parfumat. Dimineaţa,până la răsărit sau după ce apune soarele, trecem la atacul decisiv. Stropim pomii şi arbuştii fructiferi, culturile de legume, oriunde s-au încumetat invadatorii.
Reţeta 2 – 100 gr coji de citrice uscate se acoperă cu 1 l de apă caldă şi ţinem mocneala la întuneric preţ de 3 zile, să se iuţească. Apoi se amestecă cu îndârjire şi se stropeşte de purici şi afide.
Reţeta 3: umplem un borcan de 0,5 l cu coji de citrice uscate. Îl adăugăm la 10 l apă şi lăsăm la plămădit o zi şi o noapte. Dimineaţa punem la fiert cam un sfert de oră. Răcim, strecurăm şi stropim.

Tutunul şi cenuşa

Scoatem din raft reţeta cu praf de tutun şi cenuşă: o parte tutun la doua părţi de cenuşă, amestec cu care pudrăm, subţirel, plantele atacate. Pudrarea o facem cam de 2-3 ori pe sezon cu pauză de 1 săptămână. Fireşte că, înainte de a pomăda, stropim, astfel ca pulberea să adere ca lumea. Isprava o săvârşim la fapt de seară, după ce întreaga populaţie zburătoare folositoare se retrage la odihnă. În felul acesta, cei ce au de suferit sunt armia de săltăreţi: purici, tripşi, acarieni, dar şi cele zburdalnice şi înaripate, care nu mai ştiu ce să înţepe ca să-şi depună ouăle.
Foile de ceapă, sunt şi ele de mare ajutor în decimarea populaţiei zglobii puricoase şi acarienoase: Iată cum procedăm: punem într-o căldare 200 gr. foi uscate de ceapă, pe care le opărim cu apă fiartă. Lăsăm o zi ca să-şi revină, după care strecuram, îndoim cu apă jumătate-jumătate şi stropim. Împotriva acarianului roşu, se fac vreo 2-3 stropiri la răstimp de 5 zile.
Cenuşa – una dintre cele mai bune prietene ale grădinii, ne ajută şi în acest impas. Pentru aceasta se iau 10 l de apă în care se adaugă 2 pahare de cenuşă, se amestecă şi se lasă la ostoit o zi. Apoi, se pune oleacă de săpun de casă (40 gr.) sau detergent de vase lichid (vreo două linguri), şi stropim. Nu v-am spus eu că-i grozavă-n toate cele?!
Tomatele. Minunată cultură! Sănătate pe araci. Sănătate pentru noi. Sănătate pentru prietenii noştri roditori. Împotriva diverşilor dăunători sub formă de omizi, larve, acarieni, afide, purici, păduchi, molii si omizi ale fructelor, stropim cu infuzie sau macerat din copili de tomate După ce am copilit roşiile, nu aruncăm verziturile rămase. Fie le folosim imediat, fie le punem la uscat şi le păstrăm în cutii de carton sau pungi de hârtie, la loc ferit de umezeală. Vom avea nevoie de puterea lor veninoasă, care nu e pe voia dăunătorilor atacatori de frunze şi flori ale pomilor si arbuştilor fructiferi, dar şi ale legumelor. Aşadar, verdeaţa tomatelor (planta este musai să fie sănătoasă, fireşte) fie ca e uscata fie ca e crudă, va fi tocată şi folosită astfel: 4 kg de plantă verde sau 0,5 kg de plantă uscată se va fierbe în 10 l de apă timp de jumătate de oră la foc molcom. Se lasă la răcit, se strecoară şi folosim o măsură de lichid ucigător la trei măsuri de apă, la care adăugăm nişte săpun de casă sau detergent de vase, considerând 40 gr de săpun sau 2 linguri de detergent la 10 l de fiertură
Sau: 4 kg de plantă verde sau 400 gr plantă uscată, o vom lăsa în apă călâie preţ de o zi şi-o noapte, apoi o punem la fiert cam 20-25 de minute, strecurăm, stoarcem bine resturile, pe care le punem la compost sau le împrăştiem pe sub arbuştii, pomii fructiferi, sau printre rândurile brazdelor pe care le avem. Soluţia obţinută se diluează 1:3 (o parte de soluţie in trei părţi apă) la care se adaugă 40 gr săpun de casă sau o lingură de detergent lichid de vase + un pahar de cenuşă.
La fel de bune rezultate dau tomatele plantate printre coacăzi şi agrişi, gonind de la ei viespile galbenă şi neagră, care le vatămă. La urma urmelor de ce nu am îmbina plăcutul cu utilul?!
Lăstarii/vrejii de cartof, fiind din neam cu tomatele, substanţele înmagazinate în seva lor ajută să păstrăm gradina de legume şi livada curate şi sănătoase. După ce culegem bunătate de barabule şi le adăpostim la loc de cinste în măruntaiele beciurilor nu vom lăsa de izbelişte bunătate de vreji. Singura grijă va fi aceea, ca aceşti vreji, lăstari, să fie sănătoşi, neatacaţi de vreo ciupercă sau vătămători neprietenoşi. Îi vom pune la uscat, îi vom mărunţi şi pune la păstrare în cutii de carton sau pungi din hârtie şi-i scoatem la iveală, să-şi facă treaba, în primăvară. Cum procedăm: 1,2 kg. de masă verde sau 600-800 gr. uscată, se lasă la infuzat preţ de 3-4 ore în 10 l de apă călduţă. Apoi se strecoară, se adaugă săpun de casă sau lichid şi, opţional , un pahar de cenuşă. Stropim seara sau pe timp noros, pentru a nu provoca arsuri plantelor.
Este o armă puternică în lupta cu afidele, acarienii, molia verzei, musculiţei albe.
Pentru partea a doua, va astept maine!

Doctorul de pomi: retete impotriva făinării (coacăz, agriş,etc.) [2/3]

Doctorul de pomi: curse si momeli [3/3]


Un alt gradinar iscusit in experiente a mesterit o licoare cu plante aflate la indemana cu rezultate grozave.
Am sa o las pe Brandusa sa ne spuna experienta reusita impotriva musculitei albe si a altor lighioane nefaste din gradina:
Insecticid bio
Cum in aceasta perioada ne luptam cu diferite gaze si gazulite, o sa postez o reteta de insecticid.
M-am confruntat cu musculita alba de sera, care a atacat guliile de nu mai stiam cu ce sa dau. Am inceput cu macerat de urzica, apoi cu macerat de urzica si vetrice, apoi am mai dat cu solutie de ardei iute si sapun si tot asa, doamna musculita se inmultea fara sa fie afectata cu ceva. Vorbind cu oameni dragi sufletului meu si care sunt interesati de tot ce e nou, m-am hotarat sa fac un macerat din mai multe plante care sunt antiparazitare si care contin uleiuri volatile.
Maceratul contine :
Frunze si copili de rosii: contin cantitati mari de alcaloizi si glico-alcaloizi care au efecte antifungice si insecticide.

Busuioc : contine ulei eteric, substante tanante, saponozide triterpenice, tanin si ulei volatil cu continut ridicat de estragol, cineol, linalol.


Cimbru: partrtea aeriana contine ulei volatil, acizi organici, flavone, ulei gras, saruri de litiu.

Marar: contine ulei volatil in frunze in proportie de 2,5 - 4% si in fructe de 3-6%. Uleiul volatil este format in proportie de 40-60% din carvona. Mararul este bogat in potasiu,sulf,sodiu,vit.A, B,C.

Nuc: frunzele de nuc contin iod si juglona.

Craite: stim deja ca sunt plante companion contin uleiuri volatile si sunt si antiparazitare.

Din aceste plante am pus:
7-8 FRUNZE DE ROSI
150 GR DE CIMBRU
5 INFLORESCENTE DE MARAR
50 DE GRAME DE BUSUIOC
40 DE FRUNZE DE NUC
40 DE FRUNZE DE CRAITE
Le-am maruntit si le-am bagat pe toate intr-un bidon de 10 l. Am pus 6 l de apa peste am pus dopul sticlei si am lasat sticla la soare 4 zile.
Am guliile puse in doua parcele diferite si duminica am stropit doar o parcela si le-am pudrat cu cenusa. Luni mare mirare pe parcela nestropita se desfatau doamnele nu aveau nici o problema dar parcela stropita era curata si guliile se desfatau la soare. Pana in aceasta dimineata nu au aparut musculite si sper sa nu mai apara, dar azi o sa reiau stropirea.
Daca cineva o sa-l folosesca, daca vrea si poate sa lase un feedback la aceasta postare despre el.
P.S. Acest insecticid este si ingrasamant foliar, in cateva zile guliile si-au dublat frunzele.:)
Ca sa ai rezultate bune de germinare poti inmuia semintele in apa in care ai adaugat putin stimulator de germinare Biohumussol , Atonik , Alga Special , apa oxigenata.
ori alte retete
Retete bio,insecticide,fungicide pentru o gradina de vis
Vezi detalii cu apa oxigenata:
• Apa oxigenată nu dăunează plantelor, dimpotrivă, aşa cum ne ajută pe noi, le este de folos şi vegetalelor, ca medicament şi dezinfectant, fertilizator sau îngrăşămînt. Ajută seminţele să germineze mai repede, iar plantele rezultate vor fi mult mai sănătoase. Într-un borcan cu 500 de mililitri de apă distilată adăugaţi peroxid 8% apă şi amestecaţi bine. Puneţi seminţele şi lăsaţi-le la căldură 3-4 ore. Peroxidul de hidrogen poate fi folosit şi pentru a vindeca plantele bolnave. Frunzele plantelor de grădină sau de apartament stropite cu aceeaşi soluţie va alunga dăunătorii, lucru extrem de util mai ales în grădinile de legume. Pentru că este naturală, apa oxigenată nu va dăuna plantelor. Ca îngrăşămînt, înainte de plantarea răsadului, se toarnă o cană cu apă în care aţi pus o lingură de peroxid. Planta va creşte sănătoasă şi nu va fi afectată de dăunători. Un alt beneficiu al apei oxigenate este că previne efectele negative ale excesului de apă. Mai exact, peroxidul de hidrogen nu lasă rădăcinile udate în exces să putrezească, întrucît îi furnizează plantei un nivel ridicat de oxigen. Peroxidul mai poate fi adăugat şi în apa cu care udaţi grădina. Acesta acţionează asemenea clorului, însă nu este toxică.