fertilizare vita -de -vie

Preluare

In viticultura, prin fertilizare se urmareste asigurarea obtinerii unor recolte sporite de struguri fara diminuarea indicilor de calitate si de scadere a rezistentei plantelor la boli, daunatori si alti factori naturali. O asemenea orientare face necesara cunoasterea reala a starii de aprovizionare a solului cu elemente nutritive usor accesibile plantelor si a consumului anual de hrana in functie de productia planificata.
Consumurile specifice de elemente nutritive (N, P, K) inregistrate de principalele soiuri cultivate pentru realizarea unei tone de struguri (inclusiv organele vegetative anuale aferente) oscileaza intre 4,0-14,8 kg N, 1,0-3,7 kg P2O5 si 3,8-15,2 kg K2O. Soiurile pentru vinuri de calitate superioara realizeaza consumuri specifice de elemente nutritive mai ridicate (mai ales de P si K), comparativ cu soiurile de masa si de vin de mare randament.
Evaluati starea de sanatate a plantatiei
Efectuarea analizelor de sol si planta nu este o practica usoara pentru viticultorii romani dar, pentru a rationaliza fertilizarea este important sa-si observe plantatia. Vigoarea plantelor, fertilitatea mugurilor, eventuale carente, prezenta plantelor indicatoare a excesului sau deficientei unui element de nutritie, pot constitui un diagnostic al starii plantatiei.
Daca in timpul vegetatiei, multi lastari au cresteri mari si internodii lungi, frunzele sunt numeroase, de culoare verde intens, butucii sunt vigurosi sau daca avem plante indicatoare ale excesului de azot cum ar fi: stirul, maselarita, loboda, urzica, laur, scaietii, urda vacii, golomatul, rezulta ca vita de vie beneficiaza de o nutritie excesiva cu azot. Daca lastarii sunt insa mici, frunzele subtiri, de culoare verde pal spre galben, vigoare slaba, plantatia noastra are nevoie de azot. Fiind viguroasa, nici un ingrasamant cu azot nu este necesar. In cazul in care este mai putin viguroasa, este suficient sa o intretinem cu un aport maxim de 30 de kg/ha azot s.a pe an. Mai mult, daca vigoarea este prea slaba, un aport de 50 de kg/ha s.a va permite ameliorarea sa. In momentul in care vita de vie este inierbata putem creste cantitatea de ingrasamant cu azot cu 10 - 15 %. Trebuie sa stiti ca dozele mari de azot determina sporirea nevoii de apa, sensibilizarea plantei la atacul bolilor si daunatorilor, dar si cresterea aciditatii mustului. Aprovizionarea optima cu azot influenteaza ritmul de fierbere a mustului si previne imbatranirea atipica a vinului si degajarea mirosurilor neplacute.
Atentie la carenta de azot!
Vita de vie are nevoie de azot pe toata perioada de vegetatie, inregistrand un consum maxim in faza de crestere intensa a lastarilor si a boabelor. In aceste fenofaze se poate instala carenta de azot care poate determina scaderea potentialului de crestere a lastarilor si a boabelor, scuturarea florilor si a boabelor, acumularea redusa a zaharurilor, stanjenirea diferentierii mugurilor de rod, frunze decolorate in verde pal. Cel mai mare consum de azot il au soiurile pentru masa si vin de mare productie. Ca masura de asigurare a necesarului se aplica ingrasaminte cu azot radicular primavara. Cele mai folosite ingrasaminte cu azot sunt:
- azotatul de amoniu contine 32 - 35 % azot s.a, are o reactie slab acida, se administreaza primavara devreme;
- ureea contine 46,6 % azot s.a, poate fi utilizata pe toate solurile;
- sulfatul de amoniu are o reactie usor acida si un continut de 20,7 - 21,2 % azot s.a., se poate aplica in perioada toamna-iarna pe solurile neutre sau usor bazice;
- azotatul de calciu cu efect rapid, contine 13 -15,5 % azot s.a. Deoarece contine si calciu solubil este foarte indicat pe toate solurile, se administreaza in timpul vegetatiei;
- nitrocalcamoniu cu 28 % azot s.a, 7 % oxid de magneziu s.a si 2 1 % Ca(NO3) s.a, are reactie bazica se aplica pe solurile acide. Daca in plantatie observam ca frunzele, si mai ales cele tinere, au o culoare rosietica - violacee, cele adulte au pete necrotice circulare, o cadere prematura a frunzelor de la baza, incetinirea cresterilor, diferentierea scazuta a mugurilor, reducerea legarii boabelor, intarzierea maturarii boabelor, prelungirea vegetatiei, sunt indicii care ne semnaleaza lipsa fosforului.
Importanta fosforului…
Fosforul ajuta la o mai buna folosire a azotului, stimuleaza fecundarea florilor, ajuta la maturarea boabelor si a lemnului, favorizeaza ramificarea radacinilor, contribuie la finetea vinurilor. Fosforul in exces blocheaza fierului in sol. Carenta in fosfor nu a fost identificata. Consumul anual al fosforului este de 20 pana la 30 kg/ha s.a pe an. Cel mai folosit ingrasamant cu fosfor utilizat in viticultura este superfosfatul simplu, cecontine 16 - 22% fosfor si dublu cu 38 -50 % fosfor. Se poate aplica pe toate tipurile de sol, toamna, concomitent cu aratura de toamna.
Schimbarea culorii si stralucirii frunzelor, decolorarea marginala a acestora (la soiurile pentru vinuri rosii apare o pigmentatie antocianica), iar partea centrala capata o stralucire specifica, rasucirea inafara, necrozarea frunzelor, aspectul de “ars”, boabe mici, strugure lax, ne duce cu gandul la o deficienta in potasiu. Un numar redus de boabe in ciorchine, perturbari de crestere, prezenta in plantatie a macului rosu, pelinul, nalba mare, rodul pamantului ne indica excesul de potasiu. Excesul de potasiu duce la cresterea pH-ului din must, ceea ce influenteaza negativ stabilitatea si calitatea vinului. Potasiul favorizeaza absortia fierului, determina corpul, extractivitatea, gustul, aroma si durabilitatea vinului, intensifica culoarea, mareste rezistenta la boli si seceta, ajuta la asimilarea zaharurilor, mareste longevitatea plantatiei.Tinand cont de efectele benefice ale potasiului si de efectele carentei, se recomanda fertilizarea cu doze moderat sporite de ingrasaminte potasice.
Ingrasamintele potasice pot fi mai mult sau mai putin spalate. Cu cat solul este mai greu cu atat potasiu este retinut mai bine. In acest caz, ingrasamantul potasic este mai bine administrat toamna, in acelasi timp cu aratura. In solul levigat, potasiul este rapid spalat, deci trebuie administrat primavara. Doza de ingrasamant, poate varia intre 60 kg/ha s.a (soluri nisipoase) si 90 kg/ha s.a (soluri argiloase). Ingrasamantul potasic cu cea mai mare utilizare estesarea potasica. Contine 38 - 44 % oxid de potasiu, este usor higroscopica, se aplica pe toate tipurile de sol. Sulfatul de potasiu contine 48 -52 % oxid de potasiu si are reactie acida. Se recomanda pe solurile cu reactie neutra. Ingrasamintele chimice folosite la fertilizarea de baza pot fi simple, numai azot, fosfor sau potasiu si complexe - binare (N22P22), sau ternare cuprinzand cele trei elemente N, P, K. (N11P22K11; N16P16K16; N15P15K15 etc.) ca si cele cristaline utilizate odata cu apa de irigat. Mentionez ca cifrele de la ingrasamintele binare si ternare reprezinta continutul in substanta activa.
Este iluzoriu sa gandim ca fertilizarea de baza cu elementele majore (N, P, K) poate sa se realizeze prin metode foliare. Fertilizarea foliara este un mijloc eficient pentru rezolvarea problemelor de carente din momentul aparitiei primelor simptome.